ISTORIA CASTELULUI
Atunci când, în ianuarie 1695 oraşul Gyula a fost eliberat după 129 de ani de guvernare turcească, zona a fost practic pustiită. O repatriere susţinută a devenit posibilă doar după lupta de eliberare a curuţilor, astfel încât considerăm ca dată reală a începerii istoriei după ocupaţia turcească anul 1714.
În anul 1722, pe o hartă reprodusă de inginerul militar Leopold Franz Rosenfeld, pe lângă reprezentarea Cetăţii Judeţului şi a oraşul Gyula, în zona şi aşa numită grădină a castelului, foarte aproape de locul unde este astăzi castelul Almásy, apare marcat cu litera “G” o clădire dreptunghiulară cu un acoperiş înalt, sub specificarea foarte clară a inginerului că e vorba de o casă familială construită de curând.
Prima clădire a castelului de astăzi, partea centrală a aripii principale ridicată pe o fundaţie înălțată datorită apei freatice, a fost construită în jurul anilor 1740 de către Harruckern János György. După moartea acestuia, în anul 1742, fiul său Ferenc a continuat munca acestuia extinzând şi dezvoltând construcţia iniţială tatălui său şi în timpul său a fost creat rezalitul central dinspre Grădinile Castelane.
Pe parcursul celei de-a doua perioade de construcţie a castelului, nu doar lungimea aripilor laterale de la parterul clădirii a fost extinsă ci castelului i s-a mai adăugat încă un etaj înălţimea acesteia fiind mărită cu câte trei axe. După moartea moşierului Harruckern Ferenc în anul 1775 familia baronului Harruckern a rămas fără moştenitori pe linie paternă şi de-aici încolo reşedinţa a rămas practic nelocuită.
În marele incendiu din luna ianuarie a anului 1795 partea de mijloc a castelului a fost distrusă complet. Castelul a trecut în curând în posesia familiei Wenckheim. După un nou incendiu în anul 1801 numele lor s-a asociat cu restaurarea castelului şi dezvoltarea acesteia în forma în care o regăsim şi astăzi. Planurile pe baza cărora s-a reconstruit castelul sunt creaţia arhitectului vienez recunoscut şi apreciat la vremea respectivă pe nume Antal Cziegler. Datorită lui faţada castelului au fost perfecţionată prin înălţarea acestora, prin care a rezultat o clădirea mai alungită şi mai elegantă. Tot atunci a fost modificată întro mare măsură bazo-reliefele faţadelor, întregite cu elemente decorative clasice de stil baroc.
Castelul Gyula a devenit în anul 1888 proprietatea rezidenţială a cuplului Almásy-Wenckheim. Fiul cel mare al cuplului, graful Dénes Almásy s-a căsătorit în anul 1888 cu fiica contelui Nagykárolyi, contesa Karolyi Gabriella. Mirii s-au mutat încă în acelaşi an în reşedinţa care nu a fost locuită timp de zece ani, dar care a fost renovată temeinic înainte de a fi locuită de tânărul cuplu. În interiorul clădirii au fost efectuate modificări semnificative. Modelul pe două şiruri a castelului a fost schimbată, în locul saloanelor care aveau vedere spre grădină s-a făcut un hol lung de-a lungul întregii clădiri. A fost scoasă din funcţiune bucătăria în stil baroc din clădirea principală, în locul ei fiind înfiinţate camere pentru slujitori. Bucătăria a fost mutată în anexă.
Pe timpul primului război mondial, familia Almásy s-a mutat la Castelul din regiunea Kékkői (Piatra Albastră). În timpul Republicii iar mai apoi în timpul ocupaţiei române nu au fost înregistrate distrugeri considerabile a proprietăţii. În timpul reformei agrare din anul 1921 moşia şi câmpurile arabile din în vecinătatea a castelului au fost parcelate în 328 de bucăţi construibile.
În anul 1940 moştenitorii şi urmaşii familiei Almásy au oferit spre vânzare castelul atât Comisiei Naţionale a Monumentelor cât oraşului Gyula, dar din păcate niciuna dintre părţi nu a profitat de oferta primită. Castelul închis a fost jefuit la finele celui de-al doilea război mondial, mobilierul cărat. În noiembrie 1944, din clădirea evacuată a spitalul judeţean, pacienţii cu boli mintale au fost plasaţi temporar în incinta castelului. După naţionalizare aici a funcţionat mai întâi o casă de corecție, mai apoi o şcoală de meserii şi chiar şi un colegiu şi-a găsit funcţionalitatea în interiorul acestor ziduri.
Începând cu anul 1959, o parte importantă a parcului castelului a fost dezvoltat treptat în Băi Termale. Castelul – în principal faţadele exterioare – au fost reconstruite în anul 1983. Începând cu anii 1990 clădirea a fost evacuată treptat, iar în anul 2002, după 43 de ani şi secţia de neonatologie s-a mutat definitiv din clădire. Reabilitarea parţială a clădirii anexe de la parter a fost finalizată în anul 2004.
Consiliul oraşului Gyula, a preluat în anul 2011 oficial şi irevocabil gestionarea castelului de la Institutul Patrimoniului Naţional de Stat din Ungaria. În anul 2012 a depus cu succes la Uniunea Europeană un plan de reabilitare pe motivul conservării istorice cu o componentă de atracţie turistică majoră, reabilitarea integrală a castelului fiind aprobată în anul următor. În următorii doi ani 2014 şi 2015 a avut loc partea practică şi au fost efectuate lucrările de reconstrucţie şi reabilitare a clădirii pe baza unor concepte şi principii de conservare istorică bine puse la punct.
