Orașul GYULA

Gyula este un oraş staţiune balenoclimaterică, cu o populaţie de 35.000 de locuitori, situat în partea de sud-est a Ungariei la 220 km de Budapesta.

 

Pentru noi, cei care trăim aici, reprezintă mult mai mult! Ne adorăm oraşul la nivel de patriotism local. Suntem mândri de cultura, istoria, apele noastre termale, de mediul nostru construit şi cel natural: clădiri, copaci, flori, ape! Ne bucură centrul nostru civic, programele, viaţa intensă. Mulţumită oraşului Gyula, noi şi în zilele obişnuite, aici acasă simţim, că suntem în: CONCEDIU!

ISTORICUL BĂILOR CETĂŢII GYULA

Oraşul Gyula avea deja o baie de apă rece înaintea dominaţiei turceşti, iar în vremurile turceşti cultura băilor a înflorit. La sfârşitul secolului al XIX-lea existau mai multe băi în aer liber în oraş, însă, succesul efortului de a construi o piscină a trebuit să aştepte câteva decenii.

În 1930, lângă canalul cu apă din vecinătatea Băilor Cetăţii a fost dată aprobarea pentru Băile “Partfürdő”, care a îngrădit din Canalul cu apă o secţiune de 60 x 12 metri. În cadrul Castelului a fost amenajată mai târziu o staţiunea în anul 1942, iar familia grofului Almásy a fondat Băile Gyula şi Pensiunea SRL “Üdülő Részvénytársaság” a acordat, de asemenea, un împrumut pentru a începe muncile de forare. În 1951 a fost predat bazinul de înot de 33 1/3 metri.

Apa termală din Gyula a fost prima dată văzută la 17 septembrie 1958 de mulţimea de oameni care aşteptau minunea. Această apă minerală termică cu hidrogen carbonat de tip alcalin formează temelia Băilor de la Gyula, care şi-au deschis porţile la 1 mai 1959.

În 1965, au fost finalizate Băile de iarnă, iar în acelaşi an Ministerul Sănătăţii a declarat Gyula staţiune balneară. Apa termală a puțului I a fost declarată apă medicinală în 1968, iar în anii ’71 au fost declarate Băi termale.

În anii 2000 a avut loc renovarea bazinelor cu apă termală şi modernizarea sistemului de încălzire, şi în 2002 a spaţiului de tratament.
O mare construcţie în istoria Băilor Cetăţii s-a făcut în 2013, când s-a construit Palatul Acvatic AquaPalota, o revelaţie pentru familii cu servicii speciale de spa şi tehnologie modernă.

Aquapalota – PALAT ACVATIC

Piscină:

  • Piscină de relaxare (distracţie) pentru familii
  • Piscină de înot (agrement)
  • Piscină pentru copii
  • Piscină de relaxare
  • Piscină (pentru saună)
  • Bazin cu trambulină

TOBOGANE

Elementele cele mai captivante şi mai fabuloase din domeniul acvatic sunt toboganele. Toboganul familiar cu viteza mare de alunecare şi cu “tunelul de lumină”, respectiv cu toboganul unic în formă de gogoaşă cu “înclinare”, garantează oaspeţilor o distracţie de neuitat. Despre experienţa revelaţiilor la aceste tobogane am surprins şi o imaginek.

Strand – Strand

  • Piscina cu valuri artificiale
  • Bazinul cu tobogan
  • Bazine de înot de 25 m şi 50 m
  • Bazine de înot de 50 m
  • Paradisul acvatic al copiilor
  • Bazine Wellness

CASTELLO SZAUNA PARK – Parcul de Saună Castello

Parcul de revelaţii reconstruit şi lărgit, aşteaptă din nou iubitorii saunelor cu trei case saune exterioare, cu două saune infra în interior, cabină de aburi, jacuzzi în exterior, bazine de cufundare şi bazine de duş, un loc plăcut de popas interior, bar în are liber şi cu terase de odihnă plăcută în exterior.

Construită în secolul XV-lea, este singura cetate din cărămidă rămasă neatinsă dintre cetăţile din câmpie. Începerea construcţiei se leagă de numele nobilului Maroti Janos din Macso, iar finalizarea sa de numele lui Corvin Janos. El a construit rondela numită Bastionul Corvin, care se află în apropierea porţii de la Kerecseny.

După asaltul de la 1566 oraşul a fost sub influenţă otomană timp de 129 de ani, abia în 1695 reușindu-se alungarea turcilor din ţară. În cele din urmă, în timpul lui Harruckern Janos, cetatea a funcţionat ca şi loc pentru manufacturarea berii şi a pălincii, şi chiar ca şi închisoare. Dintre cele 7 camere, una reprezintă arhiva şi sala de şedinţelor consiliului judeţean. În 2005 cetatea se reînsufleţeşte fiind renovată și deschisă publicului larg, în muzeul cetăţii, vizitatorii având ocazia de a cunoaşte istoria militară a cetăţii, în capela Cetății se oficiază nunţi şi botezuri, iar cei interesaţi în plăcerile culinare o pot practica în vinăria în stil din evul mediu, în sala cavalerilor, unde trecutul și modernul formează un spaţiu adecvat pentru conferinţe şi alte evenimente. La cerere vă punem la dispoziție ghid.

Monumentul multifuncţional deserveşte ca şi teatru în fiecare vară începând din anul 1964 spectacolele putând fi vizionate în două locaţii: în incinta cetăţii în curtea renascentistă şi pe scena de pe lacul de lângă Cetatea Medievală Gyula.

Unica cetate din cărămidă rămasă în condiţii bune din Europa Centrală, unde cele 24 de săli istorisesc întâmplările a şapte secole. Din belvedere sau bastion cum mai este numit se deschide o panoramă pitorească asupra oraşului.

ISTORIA CASTELULUI

Atunci când, în ianuarie 1695 oraşul Gyula a fost eliberat după 129 de ani de guvernare turcească, zona a fost practic pustiită. O repatriere susţinută a devenit posibilă doar după lupta de eliberare a curuţilor, astfel încât considerăm ca dată reală a începerii istoriei după ocupaţia turcească anul 1714.

În anul 1722,  pe o hartă reprodusă de inginerul militar Leopold Franz Rosenfeld, pe lângă reprezentarea Cetăţii Judeţului şi a oraşul Gyula, în zona şi aşa numită  grădină a castelului, foarte aproape de locul unde este astăzi castelul Almásy, apare marcat cu litera “G” o clădire dreptunghiulară cu un acoperiş înalt, sub specificarea foarte clară a inginerului că e vorba de o casă familială construită de curând.
Prima clădire a castelului de astăzi, partea centrală a aripii principale ridicată pe o fundaţie înălțată datorită apei freatice, a fost construită în jurul anilor 1740 de către Harruckern János György. După moartea acestuia, în anul 1742, fiul său Ferenc a continuat munca acestuia extinzând şi dezvoltând construcţia iniţială tatălui său şi în timpul său a fost creat rezalitul central dinspre Grădinile Castelane.

Pe parcursul celei de-a doua perioade de construcţie a castelului, nu doar lungimea aripilor laterale de la parterul clădirii a fost extinsă ci castelului i s-a mai adăugat încă un etaj înălţimea acesteia fiind mărită cu câte trei axe. După moartea moşierului Harruckern Ferenc în anul 1775 familia baronului Harruckern a rămas fără moştenitori pe linie paternă şi de-aici încolo reşedinţa a rămas practic nelocuită.

În marele incendiu din luna ianuarie a anului 1795 partea de mijloc a castelului a fost distrusă complet. Castelul a trecut în curând în posesia familiei Wenckheim. După un nou incendiu în anul 1801 numele lor s-a asociat cu restaurarea castelului şi dezvoltarea acesteia în forma în care o regăsim şi astăzi. Planurile pe baza cărora s-a reconstruit castelul sunt creaţia arhitectului vienez recunoscut şi apreciat la vremea respectivă pe nume Antal Cziegler. Datorită lui faţada castelului au fost perfecţionată prin înălţarea acestora, prin care a rezultat o clădirea mai alungită şi mai elegantă. Tot atunci a fost modificată întro mare măsură bazo-reliefele faţadelor, întregite cu elemente decorative clasice de stil baroc.

Castelul Gyula a devenit în anul 1888 proprietatea rezidenţială a cuplului  Almásy-Wenckheim. Fiul cel mare al cuplului, graful Dénes Almásy s-a căsătorit în anul 1888 cu fiica contelui Nagykárolyi,  contesa Karolyi Gabriella. Mirii s-au mutat încă în acelaşi an în reşedinţa care nu a fost locuită timp de zece ani, dar care a fost renovată temeinic înainte de a fi locuită de tânărul cuplu. În interiorul clădirii au fost efectuate modificări semnificative. Modelul pe două şiruri a castelului a fost schimbată, în locul saloanelor care aveau vedere spre grădină s-a făcut un hol lung de-a lungul întregii clădiri. A fost scoasă din funcţiune bucătăria în stil baroc din clădirea principală, în locul ei fiind înfiinţate camere pentru slujitori. Bucătăria a fost mutată în anexă.

Pe timpul primului război mondial, familia Almásy s-a mutat la Castelul din regiunea Kékkői (Piatra Albastră). În timpul Republicii iar mai apoi în timpul ocupaţiei române nu au fost înregistrate distrugeri considerabile a proprietăţii. În timpul reformei agrare din anul 1921 moşia şi câmpurile arabile din în vecinătatea a castelului au fost parcelate în 328 de bucăţi construibile.

În anul 1940 moştenitorii şi urmaşii familiei Almásy au oferit spre vânzare castelul atât Comisiei Naţionale a Monumentelor cât oraşului Gyula, dar din păcate niciuna dintre părţi nu a profitat de oferta primită. Castelul închis a fost jefuit la finele celui de-al doilea război mondial, mobilierul cărat. În noiembrie 1944, din clădirea evacuată a spitalul judeţean, pacienţii cu boli mintale au fost plasaţi temporar în incinta castelului. După naţionalizare aici a funcţionat mai întâi o casă de corecție, mai apoi o şcoală de meserii şi chiar şi un colegiu şi-a găsit funcţionalitatea în interiorul acestor ziduri.

Începând cu anul 1959, o parte importantă a parcului castelului a fost dezvoltat treptat în Băi Termale. Castelul – în principal faţadele exterioare – au fost reconstruite în anul 1983. Începând cu anii 1990 clădirea a fost evacuată treptat, iar în anul 2002, după 43 de ani şi secţia de neonatologie s-a mutat definitiv din clădire. Reabilitarea parţială a clădirii anexe de la parter a fost finalizată în anul 2004.

Consiliul oraşului Gyula, a preluat în anul 2011 oficial şi irevocabil gestionarea castelului de la Institutul Patrimoniului Naţional de Stat din Ungaria. În anul 2012 a depus cu succes la Uniunea Europeană un plan de reabilitare pe motivul conservării istorice cu o componentă de atracţie turistică majoră, reabilitarea integrală a castelului fiind aprobată în anul următor. În următorii doi ani 2014 şi 2015 a avut loc partea practică şi au fost efectuate lucrările de reconstrucţie şi reabilitare a clădirii pe baza unor concepte şi principii de conservare istorică bine puse la punct.

A doua cea mai veche cofetărie din Ungaria, care funcționează încă din anul 1840, în minunata clădire în stil imperial, cu pereți acoperiți picturi elaborate originale, cu mobilier biedermeier nealterat și cu oferta sa tradițională de prăjituri, parfe-uri, bomboane de ciocolată și înghețată, își poartă oaspeții înapoi în timp, în lumea plină de forfotă a vechilor cafenele. În fostul atelier, multitudinea obiectelor folosite în această meserie ne ajută să facem cunoștință cu tradițiile ei, crescând astfel interesul pentru vizitarea acestui loc.

Biserica Sfântul Nicolae din Gyula este unul din monumentele care fac parte din patrimoniul
cultural al orașului, la construirea căreia un rol semnificativ a jucat familia Nicorești. În anul 1721 a
fost construită prima biserică ortodoxă română, din lemn. Construirea prezentei biserici a durat timp
de 10 ani, fiind finalizată în 1812. Turnul, în schimb, a fost construit mult mai târziu, abia în anul
1854. Biserica are o lungime de 33 m și lățime de 14 m, înălțimea până la structura acoperișului fiind
de 39 m, iar crucea care se vede pe turn este la o înălțime de 42 m. Iconostasul bisericii este considerat
a fi o deosebită capodoperă de artă. Picturile sacre sunt creația lui Arsa Teodorovici, iar icoanele sunt
împodobite cu sculpturi din lemn în formă de trandafiri, și poleite cu aur. La intrare se poate vedea o
cruce înaltă de 3 m care a fost ridicată în anul 1869 în memoria credinciosului Bogdan Lazar.
Interiorul bisericii a fost renovat în 1928 de către pictorul Predmerszky Béla. Biserica datează din
timpul barocului târziu fiind considerat un monument în stil clasic.

Școala și casa învățătorului din Németgyula a fost construită în anul 1795. În anul 1821 i-a fost adăugată încă o sală de clase pe lângă cea veche. Casa avea o aripă cu vedere spre curtea  școlii, în timp ce frontul stradal de pe str. Ajtósi slujea ca și casă. Partea desemnată școlii s-a deteriorat considerabil în iarna anului 1829-1830 prăbușindu-se parțial. Clădirea în forma sa actuală a fost construită de Mihai Nuszbek la sfârșitul anilor 1830.

Casa învățătorului care era în același timp și cantor, și-a căpătat forma definitivă clasică la renovarea din anii 1830. Familia Erkel a sosit în orașul Gyula în anul 1806 din Bratislava. Tatăl, Iosif Erkel a trăit și a predat la școală din oraș până în anul 1841. Aici s-a născut pe 7 noiembrie 1810, fiul său pe nume Erkel Ferenc, care a devenit mai târziu cunoscut ca fiind compozitorul Imnului Național al Ungariei și fondatorul Operei Naționale. În camera de deschidere a expoziției vizitatorii sunt întâmpinați de terminale ale imnurilor naționale ale unor țări din Europa, mai apoi urmând sala dedicată muzicii europene. Cei patru fii al lui Erkel Ferenc, muzicieni şi ei, au primit loc în cea de a treia sală unde sunt accentuate meritele, mai puţin cunoscute, dar la fel de preţioase, ale acestora. Erkel Ferenc a fost şi un foarte bun jucător de şah, fapt consacrat de competiţia anuală de şah, care îi poartă numele. Dormitorul, camera de zi și bucătăria rustică evocă trecutul și stilul de viață a familiei Erkel.

În hotarele din regiunea pustei ungare care au fost declarate rezervație naturală națională dar din
donațiile proprii ale țăranilor din zona orașului Gyula s-a înființat acest muzeu al cătunului.
Acest ținut aflat sub protecția mediului atrag pe iubitorii naturii și nu numai în lumea plină de
plante și păsări specifice zonei. Cele aproape 2000 de exponate și materiale din colecția
muzeului prezintă cultura, obiceiurile de agricultură și viața țăranilor din pusta. Organizatorul
oferă programe diverse și pe tot parcursul zilei cum ar fi: călărit, echitație, plimbare cu căruța,
prezentare de cai și mânji, cai de prăsilă și curse, boi și bivoli, oi și animale domestice tipice
fermelor, ba chiar mai mult, aveți posibilitatea și să vă cazați aici.